Gyokuro, un ceai regal

Gyokuro este de departe unul dintre, daca nu cel mai bun, ceai verde din Japonia. In timpul productiei, ceaiul este acoperit cu perdele negre sau cu bambus si paie pentru a creste prezenta clorofilei si pentru a reduce continutul de tanin. Deci este cultivat sub umbre, mai degraba decat in plin soare. Rezultatul? O frunza mai verde, mai inchisa, care are o aroma dulce, fara amareala. Aceasta umbrire determina o eliberare mai usoara a clorofilei din cloroplaste, unde clorofila este fixata puternic. Multi nutrienti fitochimici scapa cu dificultate din cloroplaste: vitamina K, clorofila, carotenoizii. “Desfacerea” cloroplastelor ajuta mult la cresterea biodisponibilitatii acestor nutrienti.

De obicei, preparat intr-un ceainic japonez special Kyushu, puteti sa va bucurati de un ceai verde aromat, extrem de satisfacator. Gyokuro mai este cunoscut si ca Ceaiul Imparatului. Intre fermieri, exista competitii anuale pentru ca ceaiul lor sa devina alegerea Imparatului, o traditie veche in Japonia. Pentru retete, accesati sectiunea Preparare.

Gustul umami

Gyoukuro este unul dintre putinele ceaiuri care ofera gustul umami, gustul savorii, este unul dintre gusturile de baza, impreună cu dulce, amar, acru si sărat. Cuvantul este preluat din limba japoneza (うま味), si poate fi tradus ca “gust placut savuros”. Denumirea a fost data de chimistul japonez Kikunae Ikeda, de la cuvintele umai (うまい) “delicios” și mi (味) “gust”; numele a fost dat după identificarea sa stiintifica din anul 1908. Gustul umami provine de la receptorii gustativi specifici pentru glutamati. Sursa paragraf: wikipedia.